Managementul impresiei

Pe masura ce psihologia sociala s-a maturizat ca disciplina, ea a propus o viziune tot mai dinamica si mai complexa asupra comportamentului uman.
In prezent, ideea ca oamenii nu reactioneaza pasiv la stimulii din mediu a devenit o axioma; ei sncearca sa structureze, sa modeleze mediul sn care traiesc, sncearca sa construiasca un mediu mai putin amenintator.
Inteligenta sociala este considerata un constituent foarte important al inteligentei si se afla sntr-o relatie strinsa cu statusul si succesul individului sn viata de fiecare zi. Concepte ca reglarea impresiei, managementul impresiei, auto-prezenta-rea se refera tocmai la controlul pe care indivizii sl exer-cita intentionat sau neintentionat asupra informatiilor pe care le prezinta audientei, cu deosebire asupra informatiilor despre ei snsisi.
Indivizii nu transmit celorlalti informatii despre propria persoana la sntimplare: scopurile pe care si le propun influenteaza felul sn care ei prefera sa interpreteze evenimentele si felul sn care transmit informatii audientei.
Originile cercetarilor asupra reglarii informatiei sociale sunt de gasit sn opera interactionistilor simbolici: Mead si Cooley. Ei au aratat ca autoreglarea implica transpunerea sn rolul altuia, anticiparea reactiilor altora la diferite com-portamente si selectarea conduitei celei mai adecvate sn functie de reactia presupusa a lor.
Goffmen a smbogatit a-ceasta conceptie realizind o geniala analiza dramaturgica a comportamentului social. Sociologul american a snteles evolutia cotidiana a individului ca pe un joc de rol. El a aratat ca un individ, ori de cite ori se gaseste sn prezenta altora, va avea motive sa manipuleze impresia pe care ceilalti si-o fac despre el astfel sncit aceasta sa serveasca propriilor interese. Individul care reali--zeaza o actiune sau indeplineste un rol devine actor social, modul sn care sl joaca sl transforma sn personaj.
Abordarea dramaturgica despre care am vorbit ne permite sa sntelegem modul sn care comportamentele nonverbale se institutionalizeaza sn cadrul organizatiei, contribuind atit la reglementarea relatiilor interpersonale, cat si la permanenta renegociere a normativitatii acestora.
Auto-prezentarea a fost descrisa ca un aspect universal al comportamentului social. Desi Goffman a recunoscut ca auto-prezentarea ajuta la cistigarea aprobarii celorlalti si la atingerea scopurilor, el a privit-o ca pe o conditie esentiala a interactiunii. Pentru a interactiona, indivizii trebuie sa defineasca situatia si rolurile pe care le vor juca. Auto-prezentarea are menirea de a comunica planurile si definitiile pe care fiecare persoana le da identitatii sale. Odata ce identitatile sunt stabilite, fiecare individ are obligatia de a se comporta sn conformitate cu identitatea pe care si-a ales-o si de a respecta si accepta identitatea aleasa de celalalt.
Managementul impresiei se refera la activitatea indivizilor desfasurata cu scopul de a controla informatiile despre un obiect sau despre un eveniment, inclusiv despre propriul eu. Acest concept se refera la numeroasele modalitati prin care oamenii sncearca sa controleze impresiile altora despre ei sn ceea ce priveste comportamentul, motivatia, moralitatea si atributele personale, ca dependenta, inteligenta si potentialul viitor.
Din punct de vedere organizational, perspectiva managementului impresiei aduce ideea ca o motivatie de baza, atit interna, cit si externa organizatiei, este de a fi vazuta ... Sursa: www.sfin.ro